Stropi de plumb,
Cad pe zidurile cenușii ale gândurilor,
strivindu-le cu greutatea viselor,
tot mai tăioase și reci,
dezertate din palmele bătătorite,
cu disperare,
ale unor zile fără adăpost,
cernute prin sita deasă a durerilor,
atâtor singurătăți,
ale depresiilor absurdului carismatic,
ce-și îneacă asfaltul pașilor pierduți,
ai zâmbetelor încremenite,
pe toartele cănilor de pustiu,
ale cuvintelor aburite,
de lacrimile ochilor de cer,
ce au rămas să-și dăruiască seninul,
nimănui.
Sensul versurilor
The poem expresses a profound sense of despair and loneliness. It depicts a world where dreams are crushed, days are without shelter, and smiles are frozen, ultimately offering its serenity to no one.