Sorin Cerin – Ce Au Rămas Să-și Dăruiască Seninul
Stropi de plumb,Cad pe zidurile cenușii ale gândurilor,strivindu-le cu greutatea viselor,tot mai tăioase și reci,dezertate din palmele bătătorite,cu disperare,ale unor zile fără adăpost,cernute prin sita deasă a durerilor,atâtor singurătăți,ale depresiilor absurdului carismatic,ce-și îneacă asfaltul pașilor pierduți,ai zâmbetelor încremenite,pe toartele cănilor de pustiu,ale cuvintelor aburite,de lacrimile ochilor de cer,ce au rămas să-și dăruiască seninul,nimănui.