Orchestre de vicii,
ne cântă aria descompunerii,
atât de îndrăgită de Timpul,
care-și vinde eternitățile clipelor,
prin bordelurile ierarhiilor,
societăților de consum,
disperare,
cât mai frăgezită cu durere,
pentru a satisface deliciile Morții,
prin târgurile non-sensurilor existenței,
tot mai obeze și puse pe harță,
cu tot ce poate însemna a fi Iubire,
și nu este raportat,
Absurdului.
Sensul versurilor
The song depicts a world consumed by vices and the relentless passage of time, where even love is overshadowed by the absurdity of existence. It paints a bleak picture of a society obsessed with consumption and fleeting pleasures, ultimately leading to despair and the embrace of death.