Sărac pelerin,
Ca lăstunul de câmp,
Pe Domnul îl laud
Și cu stelele cânt.
Pe tipsii de mătase
Cad frunzele plopilor mei.
Auziți, auziți
Susurul mlaștinei.
Cu șoarecii-n pajiște,
La umbra de pin,
Pâraiele cântă
Un rai aprilin.
Sărac pelerin,
Mă rog de senin,
Lângă drumul uitat,
În iarbă cad lin.
La dulce hodină,
În rouă răpus,
O candelă-mi pâlpâie-n
Piept: lui Iisus.
Sensul versurilor
Piesa descrie un pelerin umil care găsește consolare și conexiune spirituală în natură. El își exprimă credința și admirația pentru Dumnezeu prin intermediul elementelor naturale și al rugăciunii.