Versuri corectate și adnotate
Încântătoare, maiestoasă,Visări de-nalt printre poteci,Îi simt suflarea răcoroasăDe trunchiuri zvelte, ape reci.Ce mic sunt printre colosaliCu vene groase-n rădăcini…Miresme de giganți floraliSe scurg din vârfuri de tulpini.Mă simt în trup de uriașCe-mi dă fiori de neștiut.Îmi caut riduri de făgaș…Mă simt infim, sunt un pierdut.Iuțesc și inimă și pas,M-afund în pat de frunzăriș;Am gât uscat, … Citește mai mult
Înauntru-i afarăSpune și se desprindeDin ramură, clară.Perlele, luna,Plămânii.ÎnalteleTrestii.Ramul înalțăUnde-nfioară.Ce privim, se ascunde.Te lasă, frunzăÎn ascultare.În nevăzut.ȘiParcălaculL-a cunoscut.
Sărac pelerin,Ca lăstunul de câmp,Pe Domnul îl laudȘi cu stelele cânt.Pe tipsii de mătaseCad frunzele plopilor mei.Auziți, auzițiSusurul mlaștinei.Cu șoarecii-n pajiște,La umbra de pin,Pâraiele cântăUn rai aprilin.Sărac pelerin,Mă rog de senin,Lângă drumul uitat,În iarbă cad lin.La dulce hodină,În rouă răpus,O candelă-mi pâlpâie-nPiept: lui Iisus.
Am o grădină, o grădină de vise,În care șuierătoarea rece briză leagănăCu ușurință mirosurile de mere,Și din frunzele care strălucesc și tremurăJos pe fluxurile pleoapelor meleUn râu de somn.
Primăvară:Un deal fără numeÎnvelit în ceață de dimineață.
Luna în deplinătatea ei –vârfurile copacilorstivuiesc ploaia.
Aziam cititun cireșdinscoarță-nscoarțășitoate cireșelemă știupederost.Costel Zăgan, Poeme dezghiocate
Am intrat în pădureDoar pentru mine,Și nimic de căutat,Acesta a fost scopul meu.La umbră, am văzutUn stand de flori,Ca stele care strălucesc,Ca niște ochi mici.Vreau s-o rup,Acolo spune bine:Ar trebui să mă stric,Să fiu spart?Sunt rău cu toată lumeaCuvintele,Am dus-o în grădinăLa casa frumoasă.Și planteaz-o din nouLa locul liniștit;Acum se ramifică mereuȘi continuă să înflorească.
Dimineață.Are cunună de gânduri proaspete,Lucește în apa înflorită. Amiază.Munții s-au făcut niște aburi firavi, deșertul invadent forfotește de neliniști, până și somnul e zbuciumat și statuile se tulbură. Seară.Când învolburându-se se vede goală, înflorirea cărnoasă a mării se face de sticlă verde, nu mai e doar sidefie.Acel negoț rușinos de lucruri trezește într-o clipă, dând … Citește mai mult
Villa di Garda, aprilie 1918.Pământuls-a învăluitîn fragedăgrație.Ca o nevastătânărăoferăînmărmurităodraslei salepudoareasurâzătoarea mamei.