Un fragil mesteacăn
La fereastra mea
A-mbrăcat argintul
Fulgilor de nea.
Crengile au toate
Un tiv alb, pufos,
Urculaș cu ciucuri
Atârnând în jos.
Și stă drept mesteacănul
Picotind la gard.
În văpăi de aur
Fulgii parcă ard.
Ceru-n faptul zilei,
Dulce strălucind,
Crengile-i presară
Și el cu argint.
Sensul versurilor
Piesa descrie un mesteacăn fragil acoperit de zăpadă, surprinzând frumusețea simplă și liniștea iernii. Imaginea mesteacănului este personificată, picotind la gard, în timp ce fulgii de zăpadă creează un peisaj feeric.