Versuri corectate și adnotate
Un fragil mesteacănLa fereastra meaA-mbrăcat argintulFulgilor de nea.Crengile au toateUn tiv alb, pufos,Urculaș cu ciucuriAtârnând în jos.Și stă drept mesteacănulPicotind la gard.În văpăi de aurFulgii parcă ard.Ceru-n faptul zilei,Dulce strălucind,Crengile-i presarăȘi el cu argint.
Iarna scurtă, zăpadă,Peste pomi, câmpuri și case,Cad fulgi mari, cât porumbeiȘi fulgi mici, cât ghiocei.
Din văzduh se cerneMantia de neaAu albit și casa meaAu albit și crângul, bradu-i ca o steaNinge peste lumea mea. Refren:Ninge, ninge cu flori de argintNinge și totul e alb pe acest pământ(bis). Omul de zăpadă va întineriNoi cu drag îl vom priviUn năsuc din morcovOala-i șapcă saNinge peste lumea mea(refren)
Peste tot e plin de zăpadă,Neaua-și arată mantaua sa dalbă.Renii se plimbă, aleargă-n pădure,Din pomi zăpada în roiuri se cerne.Pe întinderea pustie, fără de numeSe văd pe alocuri, pași și urme.Soarele apare, pe cerul roșiatic,Și noaptea dispare, se retrage apatic.Zorii de gheață răsar pe alocuri,Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.Codrul fremătând, se-apleacă agale,Peste cărarea argintie, netedă, … Citește mai mult
Ies pe-ntâia zăpadă din sat,Parcă zbor, parcă zburd, parcă-s beat,Înserarea mi-aprinde o stea,Ca pe-un sfeșnic în largul de nea.Nici nu știu: mai e zi pe pământ?E-un cocoș ori o pleaznă de vânt?Tot ce văd nu-i un simplu miraj?Nu-s lebede-n stol pe imaș?.Câmp feeric în albul tău pur!Tot ce-ating se-ncălzește-mprejur!Câți mesteceni cu sânii lor goi,Ce i-aș … Citește mai mult
Hai-hui pe munte-n creste cărunteÎn munți rătăcindVăi și izvoare dorm sub ninsoare somnul cel lin. Prin munții albi pe creste-ascuțitePoteci ascunse de ciute bătute.Bradul cel verde, soarele-l vede de sus din cerSeara se lasă, gerul se varsă, stele se cern. Luna cea plină varsă lumină, totul e albFocul ne-adună, chitara sună sus în Diham. Hai-hui … Citește mai mult
În iarnă ogorul alb și rece strălucește.Ceru-i monstruos și singuratic.Stăncuța se rotește peste iaz buimacăȘi vânătorul din păduri sosește.O tăcere pe negrele vârfuri locuiește.Scântei grăbite dintr-o colibă fug.Departe-alunecă o sanie cu meșteșugȘi luna-ncet gri sus se ivește.Sângerează-ncet pe câmp vânatulȘi ciorile se bălăcesc în sângele-mocirlă.Stuful se clatină galben ca o codîrlă.Ger, fum, un pas în … Citește mai mult
De la târg la Vadul-MareTaie drumul prin poieni,Legănându-se călarePopa Florea din Rudeni.Şi-n priveliştea bogatăSus pe culme, jos pe drum,Iarna palidă-şi aratăPlăzmurile de fum.Somnul revărsat în fire,Gerul sfânt al BoboteziiA-nchegat argint subţirePeste faldurii zăpeziiŞi, legând în gheaţă stropii,Bura care-n aer joacăA ţesut pe barba popiiFire lungi de promoroacă.Bolta sură ca cenuşa,Codrii vineţi – dorm adânc.Sună numai … Citește mai mult
Nu mai încap troienele pe zări,Că nu mai știu nici codrul unde să fie..Și peste văi, pe luncă, prin câmpie,Nu se zărește-o urmă de cărări..Cu vuiet greu, sosesc din depărtăriNămeții suri, pe-aripi de vijelie..Se zbat în arbori, urlă prin tărieȘi-aruncă-n geamuri crunte-nfiorări.Sunt singur.. din oraș, un semn de viațăN-ajunge până la mine.. îngropatÎntr-un măreț mausoleu … Citește mai mult
O vreme de argint masivpe-alocuri înnegrit de vreme,țintat cu sori, metalic tiv,la orizont scrâșnește, geme.Copacii de argint, tăcând,din crengile de-argint, oprite,nemailovind, nemaisunândnici ore-ovale, nici clipite.Par, cum îi întâlnești, așa,explozii împietrite, surde,care-au țâșnit spre cer cândva,din arhebuze și din durde.Dar eu bat câmpul iernii, greucu pașii de-argint îi sun argintulO, fericit auzul meu!Ecoul bate-n jur argintul.Și-o … Citește mai mult