Serghei Esenin – Mesteacănul
Un fragil mesteacănLa fereastra meaA-mbrăcat argintulFulgilor de nea.Crengile au toateUn tiv alb, pufos,Urculaș cu ciucuriAtârnând în jos.Și stă drept mesteacănulPicotind la gard.În văpăi de aurFulgii parcă ard.Ceru-n faptul zilei,Dulce strălucind,Crengile-i presarăȘi el cu argint.