Stelele-ațipesc pe bolta lină,
Luciul toplițelor se-nfioară,
Zorii-mproașcă zorii cu lumină,
Mreaja bolții-i rumenă de pară.
Somnoroși mestecenii se miră,
Când își văd cosițele-ncurcate.
Mițișorii-n aer și-i deșiră
Peste argintul ierbii-nrourate.
Iar urzicilor, pe sub ostrețe,
Numai în sidef le joacă fața
Când, șăgalnice, ne dau binețe:
”Bună dimineața!”.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață liniștită în natură, surprinzând trezirea elementelor din jur. Este o celebrare a frumuseții simple și a armoniei dintre lumină, vegetație și atmosfera matinală.