Noi nu avem preerii care să taie
Un soare uriaș în două, pe-nserate –
Pretutindeni văzul acceptă
Orizontul încercuitor.
Și e atras în ochiul de ciclop
Al unei berete. Ținutul nostru, neînconjurat de nimic,
E o mlaștină care se tot coace
Între priveliștile soarelui.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj monoton și izolat, un ținut mlăștinos lipsit de orizonturi largi. Aceasta sugerează un sentiment de limitare și introspecție, unde privirea este captivă într-un spațiu restrâns.