Nici o desfătare nu mă împlinește,
și-a fost de suferință deriva
o zi după alta
a timpului ce se reînnoiește
prin răsuflarea de aspre rășini.
În mine un copac se leagănă
dintr-un mal adormit,
aerul înaripat
exală frunze amare.
Mă-ntâmpini, dureroasă reînverzire,
miros al copilăriei
ce-a primit mâhnita bucurie,
bolnavă deja de o secretă dragoste
de a se povesti apelor.
Insulă a dimineții:
se ivește iar în lumina slabă
vulpea de aur
ucisă la un izvor.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și suferință prin intermediul simbolismului naturii, în special al eucaliptului. Evocă amintiri din copilărie, marcate de o bucurie tristă și o dragoste tainică pentru povestirea apelor, sugerând o pierdere a inocenței și o conexiune profundă cu natura.