Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu există altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea transformării interioare și a acceptării greșelilor prin har divin. Metafora toamnei continue sugerează o perioadă de renunțare și purificare, urmată de renaștere și generozitate spirituală.