Știu că sunt unii care zic: De ce nu cântă
și azi, ca mai demult, din corzi nebune?
Ei nu văd munca orelor, profundă,
clipa născând a anului minune.
Eu, biet copac, stârnesc în briza dimineții,
când nu pot crește, un blând și dulce ton.
Acum s-a dus surâsul tinereții:
Las uraganul să-mi trezească-n piept un zvon!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și nostalgie asociate cu trecerea timpului și cu toamna. Vorbitorul reflectă asupra pierderii tinereții și acceptă schimbările inevitabile, găsind o formă de exprimare chiar și în mijlocul acestor transformări.