poezie toamna

Daniel Vişan-Dimitriu – Cântec Pe Struna Frunzei Ruginite

de

Într-o zi când Toamna se-alinta-n oglindă,Mi-am trimis privirea chipul să i-l prindăÎn strânsori de raze-nchipuind o plasăTrasă-adânc în suflet, să îi fie casăȘi să-ncerce-acolo focul să aprindăCât să-mi pară viața, iar, misterioasă.Gândurile-mi, toate, au înconjurat-oMurmurând întruna: “Vrei mireasă, iat-o! ”Nu-mi păsa de verde, nici de primăvară,Nu voiam nici vara să mă-ncingă, iară;Eu, cu Toamna-n suflet, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Razele Toamnei

de

Curgeau din cer tomnaticele raze,C-o strălucire albă-diafanCe îi dădeau lucirea de topazePoienii din al râului liman.Se ascundeau în picurii de rouă,În aburii ce se-nălţau spre cer,Se bucurau de-o altă toamnă, nouă,De-un mic popas prin timpul efemer.În joaca lor din zorii dimineţii,S-au prins şi-n stropi de râu au zăbovitCât să aducă bucurie vieţiiÎn dansul verii care … Citește mai mult

Mihai Codreanu – Simbolism de Toamnă

de

Ascultă glasul frunzelor bronzate,Când asprul vânt de toamnă le frământă,E un suspin metalic ce-nspăimântă,Pornit din mii de strune descordate.Foşnesc prin goluri game variateŞi-n nesfârşite şuierări s-avântă:Vioare, flaute şi harfe cântăStridente psalmodii destrăbălate..Ascultă glasul frunzelor pălite,Când gem de vântul toamnei biciuiteŞi cad.. şi mor, îngălbenind cărarea..E comedie plânsul lor şi-i dramă:Iar dacă vrei să-ţi înţelegi chemarea,Ascultă … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Sonet de Toamnă

de

M-ai întrebat, cu ochii tăi limpezi, de cristal:„Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găsește?”– Iubito, taci! Ți-aș spune că inima-mi doreșteCandoarea ce-avusese străvechiul animal.Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri ușoareSă nu știi niciodată cumplitu-mi nenorocNici taina scrisă-n mine cu litere de foc!De patimă mi-e silă și orice gând mă doare..Să ne iubim cuminte. Amorul … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Poemul Focului de Toamnă

de

Pe umeri îi apasă înc-o toamnăCu zile care par că îl îndeamnăSă recunoască focul și ce-nseamnă.Nu cel ce-a fost odată, cel din vremuriCu nopțile încununând tandemuri,Ci focul-foc, ce-l faci să nu mai tremuri.Acela-nconjurat cu brâu de piatră,Ori se ațâță noaptea într-o vatrăCând, înspre Lună, câte-un câine latră.Privește focul sinelui și-ntreabă:– Tu, ce mă arzi silabă … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Casa în Culori de Toamnă

de

S-a îmbrăcat în toamnă casa noastră:Și-a pus culoarea frunzei ruginiiPe-nfrigurarea vițelor de viiCe își arată strugurii-n fereastră. Se scurge, printre pete de rugină,O lacrimă de cer pe-acoperiș,Dar se oprește, parcă pe furiș,În streașina cu resturi de glicină. Prin geamul spart, ca-n vremea de demult,Mai trece-o rândunică-n goană mareÎnviorându-i trista nemișcare.E cuibul gol. Din vremea de … Citește mai mult

George Bacovia – Monosilab de Toamnă

de

Monosilab de toamnă.Toamna sună-n geam frunze de metal,Vânt.În tăcerea grea, gând şi animalFrânt.În odaie, trist sună lemnul mut:Poc.Umbre împrejur într-un gol, tăcut,Loc.În van peste foi, singur, un condeiFrec.Lampa plânge.. anii tăi, anii meiTrec.Să mă las pe pat, ochii să-i închid,Pot.În curând, încet va cădea în vidTot.O, va fi cândva altfel natural,Bis.Toamna sună-n geam frunze de … Citește mai mult

George Topârceanu – Balada Unui Greier Mic

de

Peste dealuri zgribulite,Peste țarini zdrențuite,A venit așa, deodată,Toamna cea întunecată.Lungă, slabă și zăludă,Botezând natura udăC-un mănunchi de ciumafai, –Când se scutură de ciudă,Împrejurul ei departeRisipește-n evantaiPloi mărunte,Frunze moarte,Stropi de tină,Guturai..Și cum vine de la munte,BlestemândȘi lăcrimând,Toți ciulinii de pe valeSe pitesc prin văgăuni,Iar măceșii de pe câmpuriO întâmpină în caleCu grăbite plecăciuni..Doar pe coastă, la … Citește mai mult

Octavian Goga – Toamna

de

Văl de brumă argintieMi-a împodobit grădinaFirelor de lămâițăLi se uscă rădăcina.Peste creștet de dumbravăNorii suri își poartă plumbul,Cu podoaba zdrențuităTremură pe câmp porumbul.Și cum de la miazănoapteVine vântul fără milă,De pe vârful șurii noastreSmulge-n zbor câte-o șindrilă.De vifornița păgânăSe-ndoiesc nucii, bătrânii,Plânge-un pui de ciocârlieSus pe cumpăna fântânii.Îl ascult și simt subt geneCum o lacrimă-mi învie:– … Citește mai mult

Traian Demetrescu – Simfonie de Toamnă

de

Lui Const. Misirliu. I.Cârduri-cârduri ciori de toamnăPleacă..Desfrunzite crengi de arboriPe subt vifor se apleacă..Cârduri-cârduri ciori de toamnăPleacă.. II.Boi şi vaci cu răget umpleValea..Ceaţa peste deal s-aşterne,Cum pe sufletul meu jalea..Boi şi vaci cu răget umpleValea.. III.Ninge! ninge!.. Alb e satulNinge!..Ca un cântec de iubireSoarele în nori se stinge..Ninge! ninge!.. Alb e satulNinge!.. IV.Câinele sub şoprul … Citește mai mult