de toamna

Ruben Dario – De Toamnă

de

Știu că sunt unii care zic: De ce nu cântăși azi, ca mai demult, din corzi nebune?Ei nu văd munca orelor, profundă,clipa născând a anului minune.Eu, biet copac, stârnesc în briza dimineții,când nu pot crește, un blând și dulce ton.Acum s-a dus surâsul tinereții:Las uraganul să-mi trezească-n piept un zvon!

Veronica Porumbacu – De Toamnă

de

Asta-noapte s-a comis o crimă în stradă:vara a fost ucisă.Nimeni n-a auzit-o gemând.Prin fereastra deschisăvenea din grădinăvântul, plângând.Arborii toți au tăcut.Pe ziduri, din vița sălbatică, picură sânge.Irodul toamnei trecu asta-noapte prin sabiesute de frunze.