Costel Zăgan – Toamna
Toamnaîmi umplesufletulde-o splendoarefără nume.Costel Zăgan, Gogyohka Mea
Versuri corectate și adnotate
Toamnaîmi umplesufletulde-o splendoarefără nume.Costel Zăgan, Gogyohka Mea
Septembrie fără asprimea verii,el este tot un fel de vară,însă mai dulce-ntunecat,vrăjită pânză pictatănoaptea-n murmurele cerii. Septembrie cu greieri în mătăsuri,formele norilor suind din mare,corabie de frunze muritoareîn care vâslele sunt păsări pasuri. Se pregătesc cu lină hărniciesă treacă toate dincolo seninulsub care a-nflorit și s-a copt vinulSeptembrie timid visând în vieci nu se va … Citește mai mult
Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n pieptVântu-n toate rănile mă doareȘi pe orice drum ca un vers postumVine frunza-n întâmpinare. Refren: Și-am să-ți scriu scrisoriPe tulpini de floriDe lumina stelelor pătrunseȘi-un roman să-ți scriuFolosind pe viu sub umbra de nucTincturi de frunze. Putredul accent a lovit atentFiecare fir de iarbă verdeClipe indigo care-ncotroSă … Citește mai mult
Nu pot să stau drept, merg cu toamna-n pieptVântu-n toate rănile mă doareȘi pe orice drum ca un vers postumVine frunza-n întâmpinare. Refren: Și-am să-ți scriu scrisoriPe tulpini de flori, de lumina stelelor pătrunseȘi-un roman să-ți scriuFolosind pe viu, sub umbrar de nucTincturi de frunze. Putredul accent a lovit atentFiecare fir de iarbă verdeClipe indigo, … Citește mai mult
Mai gras înverzește frunzarAl viței de vie,Sus, pe fereastra-mi!Mai plin izbucnițiGemene boabe, și-n pârgIute, mai iute sclipiți!Pe voi vă-ncălzește privireaDin urmă, a maicii lumina.Pe voi vă-nvăluie-n foșnetBelșugul de roadeAl cerului darnic.Pe voi răcoros vă dezmiardăSuflarea vrăjită a lunii.Pe voi, o, vă scaldă în rouăOchii aceștia –A dragostei veșnic fecundePotopitoarele lacrimi.
N-am crezut că toamna vineCu ochi verzi ce ştiu să mintă,Mă privesc şi se alintăCum că-s numai pentru mine.În mişcările-i sprinţare,Dintre fructe, două mereCer căuşuri, nu panere,Ca să-mi fie sărbătoare.Ochii mei parcurg pe trupu-iRotunjimi unduitoareŞi-mi provoacă sete marePentru gustul din sărutu-i.Toamnă, toamnă, ce-mi faci mieCu mişcările-ţi divine?Simt, prin sângele din mine,C-a-nceput o simfonie.Te-aşteptam de astă-varăSă … Citește mai mult
Mi-a șoptit, aseară, vântul,La ureche, ca o boare:„Mâine dorm, îți dau cuvântul,Va fi vreme de plimbare.”.Și a fost o zi de toamnăCa de vară – ce să zic? –Păi, când vântul te îndeamnă,Știe el ce știe, zic.Mi-am luat în parc amiculȘi am mers, am mers, am mers,De simțeam prin auriculCă mă chinuie un vers.O să-l … Citește mai mult
Dans le vieux parc solitaire et glacéDeux formes ont tout à l’heure passé.Paul Verlaine.Păşim tăcuți pe drumul cuprins de-nfiorareaApropiatei toamne, când nopțile coboarăPe câmpuri de aramă o mantie ușoarăDe frig, de dezolare, și doamnă e uitareaA tot ce-a fost iubire și floare și lumină.Pădurea de mesteacăni ușor și dulce geme,Argintul ei păleşte cu cea din … Citește mai mult
Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu tristețiȘi mi-ai topit pe buze poeme decadente:Mi se abat pe umeri, cu gesturi somnolente,Lungi, degetele toamnei din pomii desueți.Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze:Amurgul ofilit verlainiza-n decorÎn tonuri violete de simbolism minor;Îmbălsămau odaia murinde tuberoze.Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini;Neliniști primitive … Citește mai mult
Știu că sunt unii care zic: De ce nu cântăși azi, ca mai demult, din corzi nebune?Ei nu văd munca orelor, profundă,clipa născând a anului minune.Eu, biet copac, stârnesc în briza dimineții,când nu pot crește, un blând și dulce ton.Acum s-a dus surâsul tinereții:Las uraganul să-mi trezească-n piept un zvon!