Soarele,
de plină vară
îşi lepădase căldura,
risipindu-şi razele fierbinţi
asupra pământului,
Istovit,
se cufunda lent în mare,
dispărând
între cele două imensităţi albastre.
Totul era cuprins
de o linişte adâncă.
Spuma valurilor
mai clipoceau încă,
palida,
îşi lăsa din loc în loc
câte o fâşie sidefie
pe nisipul pur ca o pânză de brumă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de asfințit la mare, surprinzând liniștea și melancolia pe care le inspiră acest spectacol natural. Este o invitație la contemplare și reflecție asupra efemerității.