Rodica Elena Lupu

Rodica Elena Lupu – Altădată

de

Cuiburile de porumbeide pe veranda noastrăse umplură de puișoricare ciripeau,gângureau,susurauși piuiautoată ziua.Pe jos,erau numai crenguțescăpate din ciocurile lor.Altădată,primăvara,îmi fixam o scarăși mă cățăramsă văd puii gingași,care mă priveaucu ochii lor curioși.

Rodica Elena Lupu – Bunicul și Bunica

de

Sub mândrul soare, pe sub mal abrupt,Drumul se strecoară strâmb, uscat şi rupt.Gardul într-o rână să adoarmă vrea,Prea rărit de soartă şi de iarna grea.Casa se înalţă din chirpici clădită,Peste ea tronează tabla ruginită.În cerdac un scaun suferă din greu,Un picior se zbate, aninat mereu.Se roagă bătrâna la ceva ce-o fi,I-a uitat în noaptea lungă … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Scara Cu Flori

de

Scara cu flori.Urcăm cu inima ușoarăCu-n trup care-a crescut treptatPurtând în spate trista scarăA tot ce-a fost și-am uitat.Ne avântăm pe calea înaltăPurtând doar clorofila-n gândȘi-apoi cu floarea laolaltăNe pomenim visând, cântând.Iar când se-aprind din noapte zoriiȘi nu mai știm ciopli luminaAlunecăm pe scara floriiLuând în brațe rădăcina.

Rodica Elena Lupu – Nu Am Uitat

de

Sub nucul uriaș, în curte la bunicaSe așezau la masă toți sfinții mei din vis:Elena, Nicolae, Ion, Gheorghe și MariaȘi fiecare-n parte avea câte un tiz.Eram cu ei acolo și mă țineau în brațe.-Mergi dragă și te joacă, fugi, nu sta cu bătrânii!Plecam încet, sfioasă, rupând fire de iarbăLa cușca din grădină și mă jucam … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Istorici Repetenți

de

Noi, nu suntem urmașii RomeiȘi știm cu toții acest lucruChiar dacă manualele în școliElevilor le ascund totul.Aceste cărți nu vor, se pareSă țină pasul cu realitateaÎncet, încet însă adevărulPus e-n lumină cu dreptatea.Răbdare avem, așa suntem,Muzeele Romei sunt plineDe statui neștiute de daciComori reale, dar depline.Atitudinea lor reprezintăUn mare mister în toate,Învinșii au figuri de-nvingătoriȘi … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Tristețe

de

Ce repede a trecut timpulDe când în lume am plecat,Nu mai recunosc azi satulPustiu și tare supărat.Nu văd pe nimenea la poartăSă aștepte a mea scrisoare,Iar ușa casei e închisăPrin curte buruiana-i mare.Pe casă țiglele sunt sparte,În geam o floare-i ofilită,Perdeaua s-a îngălbenit,În casă nu-i nimic pe plită.Grădina e acum pustieMă înfioară și încep să … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Pescărușii

de

Aici, la țărmul măriiscrutez întinderileîncercând să descopărceva, dar parcă înadinstotul a încetatsă se mai miște împrejur.Doar ampla respirație marină,din când în cândun zvâcnetspintecă scurt apeleca o aripioară înotătoare.Percepția e pur vizualănimic logic; apare și dispare,ca la orizont aripa unui delfin.Impresiile acestea –constatări simple,pe care cândva, cine știe când,le vor scoate la ivealăniște amintiri.Atunci le voi … Citește mai mult