A venit toamna, natura sună
Pădurea cu foșnet cântă la lună
Crăpat e verdele pe nucă
Lunca brumată se-apleacă năucă
Rouă rece în umede sandale
E ruginie raza de soare.
A venit toamna, mâna-mi culege
De pe marginea frunţii o adiere rece
E vocea trimisă s-anunţe plecarea
Când galbena vară-şi urmează chemarea
E teama că lumea deschide oblonul
Să iasă afară bârfa şi zvonul.
A venit toamna, umbra-mi propune
La schimb fulare, cu albe costume
Aleea din parc se oferă să-mi dea
La schimb paşii repezi, pe fulgul de nea
Din adânc, marea ar vrea să întoarcă
Bancul de stridii să-l dea pentr-o barcă.
A venit toamna, ruginii sunt:
şi frunza, şi lunca, şi strada, şi pasul, şi timpul,
şi versul, şi vinul, şi somnul şi, poate, şi omul
Sensul versurilor
Piesa descrie venirea toamnei și transformările pe care le aduce în natură și în starea de spirit. Este un tablou melancolic al schimbării, cu nuanțe ruginii și o atmosferă contemplativă.