Versuri corectate și adnotate
Părea că-n ziua ceea își serbauIvirea-n muguri înșirați pe ramuriDin primăvara plină de balsamuriȘi de cântări ce tocmai se-ntorceau.Își îmbrăcaseră culori mai viiȘi se mișcau ca-n dans pe-o melodiePe care vântul își dorea s-o știe,Cu tot ce se-ntâmpla în drum a-i fi.Erau cuprinse-n vraja dansuluiȘi fluturau culori seducătoareCa el, în zbor și ca din întâmplare,Să … Citește mai mult
A venit toamna, natura sunăPădurea cu foșnet cântă la lunăCrăpat e verdele pe nucăLunca brumată se-apleacă năucăRouă rece în umede sandaleE ruginie raza de soare. A venit toamna, mâna-mi culegeDe pe marginea frunţii o adiere receE vocea trimisă s-anunţe plecareaCând galbena vară-şi urmează chemareaE teama că lumea deschide oblonulSă iasă afară bârfa şi zvonul. A … Citește mai mult
Septembrie galben. Seri lungi, viorii,Fug zilele verii spre soare. Trec stolCocorii scad sus. Toamna vine domol.Din vara în vara, dând iernii ocolSeptembrie cald e-n septembrie gri,Septembrie galben, putem hoinari?Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri!Septembrie gri, septembrie gri.Septembrie arde-n păduri aurii,Se mistuie vara din pomi în pârjol.Chipul toamnei e plumb. De-atât fum se-nnegri.Cocorii s-au … Citește mai mult
Bătut-a ceasul, Domne. Vara-a fost lungă, lungă.Așterne-ți umbra peste cadranele solareși pe ogoare vântul dezleagă-l și-l alungă.Să fie pline poruncește celor din urmă roade;mai dăruiește-le din Sud o zi sau două,îndeamnă-le să se-mplinească și înrouădulceața de pe urmă în vinul greu din cade.Cine acum nu are casă, nu-și mai face.Cine acum e singur, va rămânea-ndelung.O … Citește mai mult
Cer roșu-portocaliu…Rafale de vânt zbuciumăÎnsângerații ciorchini ai scorușului.Alerg să prind calul ce goneștePe lângă sticlăria oranjeriei,În lungul grilajului bătrânului parcȘi a heleșteului cu lebede.Flocos, roșcat, alăturiSe-aține câinele meu credinciosCe-mi este chiar mai scump decâtFratele meu drept,Câine pe care, de-o fi să moară,Îl voi ține minte toată viațaCe-mi va mai fi dată.Bătăile copitelor se-ntețesc,Praful se ridică … Citește mai mult
Oh, după ce, ieri, vântul acidulat de ger,Umflându-se-n scheletul copacilor, stătuse,Din arbori frunze rare se desprindeau stingherȘi cu intermitența acceselor de tuse.Apoi simțit-am gândul ascuns al toamnei cumRăsfrânge pretutindeni culoarea-i de sulfină,Iar cerul se făcuse un larg alcov de fum,Greoi ca atmosfera murdară de uzină.Pe uliță, impresii adânci de doliu-micTreceau ca un nostalgic convoi de-nmormântare,Și … Citește mai mult
E pardosită lumea cu lumină,Ca o biserică de fum și de rășină,Și oamenii, de ceruri beți,Se leagănă-n stihare de profeți.Rece, fragilă, nouă, virginală,Lumina duce omenirea-n poală,Și pipăitul-i neted, de atlas,Pune găteli la suflet și grumaz.Pietrișul roșu, boabe, al grădinii,Îi sunt, bătuți și risipiți, ciorchinii.Plocate grele se urzesc treptatÎn care frunzele s-au îngropat.Din învierea sufletului, de … Citește mai mult
O foaie se desprinde din crâng și calendar;De-un an o așteptase Septembrie ca dar.Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.Culorile învie pe moartea frunzăturii,Dând farmecul înfloririi declinului naturii.Și tremurând în vântul ce-o smulge și-o ridică,O pasăre de aur e frunză cea mai mică.
Toamna a făcut inimi de aur din foi.Nici o vorbă, nici un glas. Liniște târzie.O pasăre se face mică, în cerul ce-o să fie alb de ploi.Inimă, potolește-ți zbuciumarea.Pământul are odihnă pentru toate.Cerul din slăvi înnorate,împarte uitarea.Liniște în ogorul unde sămânța veghează,liniște în sufletul învins,liniște pe foile ce s-au desprinsși-n steaua care stă să cadă.
Se lasă toamna pe frunzele ce ne iubescȘi peste șoarecii din orzul adunat;Deasupra noastră-n frasin frunzele pălesc,La fel și tufa unui frag înrourat.E ceasul când iubirea pâlpâie și moare,Iar sufletul ni-i ostenit și abătut;Hai să ne despărțim c-un plâns și-o sărutareCăci anotimpul pasiunii a trecut.