Versuri corectate și adnotate
Ruginiul ei îmi parezămislirea, în apus,a luminii unui soarecu iubirea mai presusşi decât dorinţa firii,şi decât voinţa sade-a fi sclavul nemuririiel, prin univers, o stea. Ruginiul ei îmi estemai frumos decât oricândşi-mi îndeamnă, fără veste,spiritul spre flori de gândşi spre nopţile seninece se-ndreaptă către zorice înlătură cortinedupă care, încă, dori. Ruginiul unei toamnestrălucind ca un … Citește mai mult
A venit toamna, natura sunăPădurea cu foșnet cântă la lunăCrăpat e verdele pe nucăLunca brumată se-apleacă năucăRouă rece în umede sandaleE ruginie raza de soare. A venit toamna, mâna-mi culegeDe pe marginea frunţii o adiere receE vocea trimisă s-anunţe plecareaCând galbena vară-şi urmează chemareaE teama că lumea deschide oblonulSă iasă afară bârfa şi zvonul. A … Citește mai mult
Făgetul pare-n haina-i ruginieCa un bolnav, pe-al cărui chip, când moare,Vezi roze încă răsărind, fugare,Dar sterpe, fără dulce melodie.Sfios, neauzit şi fără urmă,Pârâu-şi scurge unda printre cetini,Cum lângă-un muribund păşesc prietiniNetulburându-i visul de pe urmă.Drumeţul nu îşi toarce singur plânsulAici. Natura însăşi, întristată,Durerea lui i-o înţelege toată,Şi-n jalea-i îl cuprinde şi pe dânsul.