René Char – Roșeața Matinalilor – VIII

Cât suferă această lume să fie modelată între cei patru pereți ai unei cărți pentru a deveni lumea omului! Și cum să nu socotești mai mult decât un nenoroc faptul că apoi încape pe mâna unor speculanți și-a unor smintiți ce o împing înainte decât propria ei mișcare? A combate, de bine de rău, fatalitatea aceasta cu ajutorul magiei sale, a deschide în aripa drumului, în ceea ce îi ține locul, niște raiduri nesățioase, iată sarcina Matinalilor. Moartea nu e decât un somn deplin și pur cu semnul plus care îl pilotează și îl ajută să spintece valul devenirii. De ce te-ar alarma starea ta aluvială? Încetează de a mai lua creanga drept vid. Acesta e un mic început.

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra suferinței lumii și a modului în care aceasta este manipulată. Ea explorează ideea de a combate fatalitatea prin magie și acceptarea morții ca pe un somn pur, îndemnând la depășirea stărilor de neliniște și la acceptarea începuturilor.

Lasă un comentariu