Pe coasta colinei satului și-au întins tabăra câmpuri pline cu mimoze.
La vremea culesului, se întâmplă, departe de așezarea lor, să aibă loc întâlnirea extrem de înmiresmată a unei fete ale cărei brațe au fost tot timpul zilei ocupate cu gingașele crengi.
Asemenea unei lămpi a cărei aureolă de lumină ar fi de parfum, ea pleacă cu spatele spre amurg.
Să-i adresați cuvântul ar fi un sacrilegiu.
Călcând cu espadrila iarba, faceți-i loc să treacă înainte.
Și poate veți avea norocul să deslușiți pe gura ei himera umezelii. Nopții?
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică de la țară, unde o fată culege mimoze într-un cadru natural pitoresc. Versurile sugerează o atmosferă contemplativă și respectuoasă față de frumusețea simplă a naturii și a gesturilor umane.