campuri

Dinu Flamand – Duminica

de

Umblăm pe dealuri verzi,prin grădini deprinși cu mersul peste câmpuri,liceeni de la țară.Ne scoate iarba din minți duminica,în preajma orașului.Iunie.Femei și soldați prin tufe de alununde urzica e aspră și rece.Bolnavi prin imperiul miresmelor trecemcu o sfială aproape de moarte,ziua vibrează de libertateși unul din noi spune: „E vremea coasei”.Tragem pe nări somnul amiezii de … Citește mai mult

Serghei Esenin – Dangăt Pascal

de

Auie pe câmpuriClopot toropit.Soarelui, pământulDulce i-a zâmbit.Dangătele suieCătre cer seninȘi-și trimit ecoulPrin păduri de pin.Piere ștearsă lunaDincolo de râu,Peste valul sprinten,Slobozit din frâu.Valea se trezește,A dormit destul.Undeva, departe,Moare sunetul.

Sylvia Plath – Oi În Ceață

de

Câmpurile pășesc îndepărtându-se întru alb,Făpturi sau stele.Mă privesc triste, le dezamăgesc.Trenul lasă în urma lui o linie de suflare.O, încetule.Cal de culoarea ruginei,Copitele tale, clopote dureroase –Toată dimineața asta.Dimineața s-a înnegrit cu încetul,O floare a renunțat.Oasele mele au cuprins o tăcere, îndepărtatele.Câmpuri îmi topesc inima.Mă amenință.Că au să mă lase să trec spre un cerFără … Citește mai mult

Robert Frost – Acum Închide Ferestrele

de

Acum închide ferestrele și spune câmpurilor șșșșt:Dacă trebuie, lasă copacii să-și tremure frunza-n tăcere;Acum nu se mai aude nicio pasăre, iar dacă vreuna cântă,Fie-n paguba mea această pierdută plăcere.Va fi cu mult mai înainte ca mlaștinile să revină,Mai înainte s-apară prima pasăre și primul ei cânt:Așa că-nchide fereastra să nu mai auzi vântul,Dar să vezi … Citește mai mult

René Char – Concediu la Vânt

de

Pe coasta colinei satului și-au întins tabăra câmpuri pline cu mimoze.La vremea culesului, se întâmplă, departe de așezarea lor, să aibă loc întâlnirea extrem de înmiresmată a unei fete ale cărei brațe au fost tot timpul zilei ocupate cu gingașele crengi.Asemenea unei lămpi a cărei aureolă de lumină ar fi de parfum, ea pleacă cu … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Ora Odihnei

de

Cine mă va însoți pe câmpuri.Soarele se strecoară în diamantinelacrimi de apăprin iarba plutitoare.Rămân cuminteîn asfințituluniversului seren.Munții se mărescîn gurile de umbră lilași vâslesc după cer.Sus pe bolta linăvraja s-a rupt.Cad greu în mine.Mă-nchid într-un cuib de-al meu.

Panait Cerna – Dedicație

de

Pe câmpuri, noaptea, până-n zoriPlâng după soare mii de flori.Iar soarele, văzând că-n tainăAu plâns domnițele frumoase,Preface roua de pe eleÎn mii de pietre prețioase.Așa, un zâmbet, o privireRidică sufletele slabe,Și toate lacrimile noastreNi le preschimbă în podoabe.Convorbiri literare, LVI, nr. 5, mai 1924