Rainer Maria Rilke – Sonetul XX

Între stele, ce departe-i! Însă mai departese află ce-nvățăm aci.De pildă unul, prunc, al doilea-n altă parte..În depărtări ce nu se pot gândi.Tot largul Firii nu-i cuprins de soartă?Cum ni se pare-atâta de străină?Gândește, -ntre fecioară și bărbat, ce largă toartă!Ferindu-se de el, de el se-anină..Departe-s toate; ne-nchis e cercul viu!Privește blidul pentru prânzul cel … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XX: A Woman’s Face with Nature’s Own Hand Painted

De la natură, față de femeie,Ai tu, stăpân-stăpână pe-al meu dor;Un suflet feminin, dar care nu eCa la femei, și fals și schimbător;Ai ochiul viu, nefalsă-i e rotireaCu aur poleind tot ce privești;Bărbat cu șarm, bărbaților privireaLe-o furi, iar pe femei le-nnebunești.Femeie-ntâi natura te-a creat,Până ce ea s-a-ndrăgostit de tine,Și-un lucru-n ciudă ți-a adăugatFără utilitate … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 20 [Sonnet XX]

Natura, ca femeie te-a pictat,Stăpân-stăpână ce-aţâţi pofta mea,Cu suflet de domniţă te-a-nzestrat,Însă statornic, nu cum are ea.C-un ochi mai luminos şi mai fidel,Ce poleieşte tot ce a privit;Bărbat deplin, adevărat model,Femei, bărbaţi, pe toţi i-ai uluit.Şi-ai fost creat femeie la-nceput,Însă Natura s-a înamoratŞi-un alt organ ţi-a pus, şi m-a durut,Căci te-am pierdut prin ceea ce … Citește mai mult