Duh de neînțeles, cine ești oare,
cum de știi unde, când să mă găsești,
și taina (ca un orb) o adâncești
pe-atât încât se-nchide, rotitoare?.
Amantul care strânge-n brațe, n-are
nimic aproape – doar tu ești apropiat.
Pe cine oare nu l-ai îmbibat,
de parcă i-ai fi fost a ochilor culoare.
Cel care muzică-n oglindă ar zări,
pe tine te-ar vedea și numele ți-ar ști.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura evazivă a unui parfum, personificat ca un duh misterios. Se sugerează că parfumul este omniprezent și influențează percepția realității.