Cumpănă-a vieții
mereu oscilând, o, ce rar
cutează-o potrivită greutate
s-anunțe necontenita cealaltă
povară, față în față.
Dincolo, liniștita
cumpănă-a morții.
Spațiu pe-amândouă
înfrățitele talere.
Tot atât spațiu. Și-alături,
nefolosite,
toate greutățile calmului
strălucesc rânduite.
Sensul versurilor
The poem reflects on the balance between life and death, suggesting that both have equal space and potential. It also touches upon the unused potential for calmness and equilibrium in life.