Din transformări de nedescris învie,
Aceste plăsmuiri: să simți! Să crezi în joc!
Că flacăra se face scrum se știe,
Dar: artă-i doar când scrumul stins ia foc.
Magie-i tot! Iar într-al vrajei vast ținut,
Vorba comună către slăvi țâșnește,
Precum un crescător de păsări izbutește
să-și cheme porumbelul nevăzut.
Sensul versurilor
The song speaks about the transformative power of art and magic. It suggests that even from ashes, something beautiful and inspiring can arise. It emphasizes the ability of art to elevate the ordinary to the extraordinary, much like a bird caller summoning an unseen dove.