Zeița.
Doarme amiaza, pare un orb,
iar ea se plimbă pe terasă
și nicio bănuială de corp
în urmă-i nu lasă.
Cum simte natura vizibilă
nevăzutul prezent,
ce limpezime teribilă
în dulcele contur aparent.
Sensul versurilor
Piesa descrie o zeitate care se plimbă într-o livadă, într-o atmosferă senină și contemplativă. Versurile sugerează o conexiune profundă între divinitate și natură, evidențiind frumusețea și misterul lumii înconjurătoare.
