Soarele venețian în păr mi-așează
aur din alchimii desăvârșite.
Sprâncenele înalt mi-s arcuite,
asemeni punților ușoare și te
duc spre pericolul ce mut veghează,
al ochilor pe-ascuns călătorind,
peste canale, care mari cuprind
și din albastrul valurilor prind.
Cine mă vede, îmi invidiază
și câinele, pe care câteodată
în pauze, lănguros, mi se așază
mâna, de scrum neatinsă, inelată.
Toți craii plini de vise care vin,
de gura mea sfârșesc ca de venin.
Sensul versurilor
Piesa descrie o curtezană venețiană, învăluită în mister și frumusețe periculoasă. Ea atrage și distruge bărbații, lăsând în urmă doar deziluzie.