Versuri corectate și adnotate
Nu sărutările perfide…Da-mi ochii-ți sumbru labirintÎn care patima deschideNeantul viselor ce mint.Da-mi ochii tăi, adânci ca marea,Peste-al lor haos să m-aplec,Să sorb dintr-înșii nepăsareaȘi amintirile să-nec.A mea privire când străbateAdâncul lor mă-nfior;Oh! câte suflete-necateNu rătăcesc în apa lor!
Era-n Bizanț un biet zugrav,monah robit de-o curtezană,și-a zugrăvit-o lângă-o strană,cu ochi adânci și chip suav. Îl despuiară de sutanăși-l biciuiră pe mârșav.Era-n Bizanț un biet zugrav,monah robit de-o curtezană. Dar anii-au stins orice prihanăși-au pus modelului scârnăv,pe zid, lumină de icoană.Monah robit de-o curtezană,era-n Bizanț un biet zugrav.
Soarele venețian în păr mi-așeazăaur din alchimii desăvârșite.Sprâncenele înalt mi-s arcuite,asemeni punților ușoare și teduc spre pericolul ce mut veghează,al ochilor pe-ascuns călătorind,peste canale, care mari cuprindși din albastrul valurilor prind.Cine mă vede, îmi invidiazăși câinele, pe care câteodatăîn pauze, lănguros, mi se așazămâna, de scrum neatinsă, inelată.Toți craii plini de vise care vin,de gura … Citește mai mult
Venetul soare-mi joacă blond pe rochiiși-mi face părul, ca-ntr-o alchimie,aurifer; sprâncenele-mi sunt mieca niște punți purtându-te spre-o mie.de mari primejdii, când privești în ochiimei verzi, așişderi tainicelor apeale canalelor cu marea când aproapeși clară, când cu-nzăbtrenite pleoape.Cei ce mă văd – iubitul cățelandrumi-l pizmuie, căci mâna mi-o trec tandruprin părul lui, în timp ce, ca … Citește mai mult