Versuri corectate și adnotate
Fereidun ținea la unul din viziri,preacinstit la fire și cu-adânci priviri.Alt curtean veni la rege și-i vorbi:”Împlinească-ți-se voia-n orice zi!.Nu-ntreba pricina vorbei de acum!,Ți-e dușman ascuns vizirul pe-orice drum.””Nu-i oștean sau om de rând din ăst ținutcăruia să nu-i fi dat vreun împrumut,doar cu învoiala de-a-l primi-napoicând v-ajunge șahu-n lumea de apoi”.Fu chemat viziru-atunci în … Citește mai mult
A venit toamna friguroasă, multă ceață,Țigara nu se-aprinde, cafeaua în cană-i gheață.Zăner stă de veghe ud pe strada veche,Cum faci un pas, întinde repede o ureche.E-agentul cu palton, misiune imposibilă,Are școală rusească, o poveste incredibilă.Deghizat, trimis de stat, nu regizat, dar șantajat,Nimeni nu i-a rezistat, doarme chiar cu tine-n pat.Are țintă exactă, cum intră, pleacă,Schimbă … Citește mai mult
Am întâlnit un vizionar.El ținea în mânăCartea înțelepciunii.„Domnule”, m-am adresat,Lasă-mă să citesc.– Copil… a început.„Domnule”, am spus,„Nu credeți că sunt un copil,Căci deja știu multDin ceea ce țineți.Da, mult.”El a zâmbit.Apoi a deschis carteaȘi a ținut-o înaintea mea. –Ciudat că ar fi trebuit brusc să orbesc.
Sala-i mare, strălucită,Masa-i albă, oaspeți mulți,Vorbe dulci să tot asculțiȘi lumina-i îndrăgităDe ochi lucii, de ochi mulți.Aici unii stau aleneȘi visează și gândesc,Colo alții chiuiesc,Iar femei cu lunge geneRâd în taină și privesc.Una face că nu vedeȘi cu capul stă plecat,Pe când ochii, -nămorat,A lor raze își repedeLa străinul întristat.La străin cu fruntea palăȘi cu … Citește mai mult
Am luat 4 cifre din cifruCu 10 degeteCu 3 am închis seifulRămăseseră doar minunile.Și numere nemaiavândM-am împrumutat la tineTu dându-mi diferențaDintre minuni și ce era la mine.Și fiind seiful nedeschisL-am mai deschis odatăȘi fiind seiful șlefuitO cifră repetată.lipsind acum numaidecâtDoar cifra de la mineE ziua-n care m-am născutAcum îl poți deschide
Soarele venețian în păr mi-așeazăaur din alchimii desăvârșite.Sprâncenele înalt mi-s arcuite,asemeni punților ușoare și teduc spre pericolul ce mut veghează,al ochilor pe-ascuns călătorind,peste canale, care mari cuprindși din albastrul valurilor prind.Cine mă vede, îmi invidiazăși câinele, pe care câteodatăîn pauze, lănguros, mi se așazămâna, de scrum neatinsă, inelată.Toți craii plini de vise care vin,de gura … Citește mai mult
Când el apăru în societate,brusc lucind, fu o splendoareca de riscuri în vecinătate,într-un spațiu gol pe careîl trecu zâmbind, unei prințesesă-i ridice caldul evantai:cel pe care tocmai își spusesejos să-l vadă. Singur, fără grai,la fereastră-ajuns printre perdele(unde parcurile urcau pe locîn visare, de-arată spre ele),merse-apoi la mesele de jocnonșalant și-avu noroc.Și priviri el stăpâni, ce-n … Citește mai mult
Și-n vreme ce ea se lăsa privităȘi flecărea în voie, surâzând,De toate celelalte pizmuită,Iar cavalerii se-nclinau pe rând,Șoptindu-i vorbe dulci, o anumităPersoană ce intrase de curândStătea cu ochii țintă-asupra eiAșa cum nu se-ntâmplă de-obicei.
Dar contele și Laura-și aflarăGondola-n fine și plutind ușorPe undele tăcute, discutarăDespre costume, dansuri, dansatoriSau micile scandaluri. Când, la scarăOpri gondola însă, reci fioriÎi străbătu, căci turcul cel smolitCa din pământ, pe trepte-a răsărit.
Ea spuse… Ce? Căci glasul îi pierise.Dar contele-l rugă să vină sus,Mult-potolit de cele ce-auzise.– „Să nu ne facem, zise el, de râsÎn fața lumii strânse. Pare-mi-seCă e mai nimerit ce-avem de spusS-o spunem fără martori. Nu e bineS-ajungi să-și bată lumea joc de tine!”