Dragonu – Epilepsie Religioasă

Sunt statuia libertății în variantă româneascăCe e nenăscut cunosc, probez fiecare mascăAlbul și negrul se usucă când privesc VegaCain și Abel îmi aduc aminte de Alfa și OmegaÎn oglindă zilnic când privesc fantomaÎn buzunare am bilete de la evanghelia lui TomaE filmul omenesc, ăla prețului creștinescSoluția a doua naște ce remarcă, prevestescCad cortina peste lumina … Citește mai mult

Sara Teasdale – Alchimie

Îmi încurajez inima, cum primăvara,Blând, încurajează o margaretă-n ploaie;Inima-mi e-o cupă curată ca Fecioara,Deși ea conține-n ea dureri, o droaie.Voi învăța de la flori și frunze acel harCe dă culoare orelor și le răsfață,Pentru a schimba vinul acestui trai, amar,În aur radiind de viață.

Menelaos Ludemis – Yaros

Nu se află în Elada. Nu se află în viață.N-au nicio înrudire cu această insulăSoarele, vânturile, apele noastre.Numai pe o hartă a IaduluiNumai acolo o poți găsi,Tipărită cu litere mortuare.Pe o altă planetă o poți găsiSădită de coșmaruriCareAu lăsat în paturile lor pe cei adormițiȘi-au înhățat de gât pe cei treziți.Nu se află în Elada.N-au … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Alchimia Durerii

În tine unu-și pune focul,Natură! altul chinu-și puneCe-i pentru unu-ngropăciunePentru-altu-i viața și norocul.O, Hermes tainic ce-n restriștiM-ajuți, dar teamă-n mine semeni,Lui Midas tu mă faci asemeni,Celui mai trist dintre-alchimiști.Cu ajutorul ce mi-l daiFac fier din aur, iad din rai;În giulgiul norilor din zare.Descopăr un cadavru dragȘi pe cereștile ponoareClădesc un mare sarcofag.

Charles Simic – Poem Fără Titlu (Vol. Poeme Timpurii)

Poem fără titlu.Îi spun plumbuluide ce ai permis săfii topit în formă de glonț?I-ai uitat pe alchimiști?Ai pierdut speranțade a te transforma în aur?Nimeni nu răspunde.Plumb. Glonț.Cu nume ca acesteasomnul este lung și adânc.GeorgeP

Jorge Luis Borges – Alchimistul

În zori de zi, un tânăr frământatDe gânduri negre cată scrutătorLa alambic, retorte și cuptorPe care-ntreaga noapte le-a-ncercat.Că aurul, acest Proteu, pândeșteÎn orice loc el știe, precum soarta;Că-ascuns e-n colbul drumului, în coardaDe arc și-n brațul ce țintește.Ascuns în astre și-n noroi, secretÎn mintea lui sortit i-a fost să-ncapă;Ecoul altui vis: că totu-i apă,Visat cândva … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Alchimia Sufletelor

E-o luptă-n care sufletul se zbate,surprins de forța ce i se opune,de gândul care nu i se supune,și-i spune, cu tărie: „Nu se poate!”.El n-are logică – el e iubire –și nu-nțelege cum de e posibil,când totul este clar și e vizibil,să nu te bucuri de o regăsire.c-un altul, care e menit să-ți fieaproape și … Citește mai mult

Rumi – Alchimia Iubirii

Ai venit la noi dintr-o altă lume,De dincolo de stele și de vidul spațiului,Transcendent, pur, de o inimaginabilă frumusețe.Aducând cu Tine esența iubirii.Tu transformi tot ceea ce este atins de Tine,Grijile lumești, problemele și supărărileSe dizolvă toate în prezența Ta,Aducând bucurie guvernatorului și celui guvernat,Regelui și cerșetorului.Tu ne copleșești cu grația Ta.Toate relele se transformă … Citește mai mult

Rumi – Alchimia Infinitului

Am mers la locuința Maestrului și am întrebat: „Unde este Maestrul?”Mi s-a răspuns: „Maestrul este îndrăgostit și «intoxicat»și un rătăcitor dintr-un loc într-altul.”Am spus: „Am o obligație, măcar dați-mi o cheie,sunt prietenul Maestrului, cu adevărat, nu sunt un dușman.”Ei mi-au răspuns: „Maestrul s-a îndrăgostit de «Grădinar»,caută-l în grădină sau pe malul apei.”Îndrăgostiții frenetici urmează obiectul … Citește mai mult

Rumi – Alchimistul

La început m-a răsfățatcu sute de favoruri.Apoi,m-a topitcu flăcările durerii.După aceea,m-a pecetluitcu pecetea iubiriiși m-a făcut asemenea Lui.Apoi,m-a aruncat afară din mine.Eram un nimic,Tu m-ai făcutmai mare decât un munte.Rămăsesem în urmăTu m-ai împins în față.Inima mea era zdrobităTu ai vindecat-o.Și așa am ajunssă mă iubesc pe mine însumi.Slavă Celui Unic!