Aici, totul cântă viața de-odinioară,
nu în semnul distrugerii celor ce cresc spre mâine;
neînfricate sunt, în forța lor primară,
și cer și vânt, la fel și braț și pâine.
Nu neapărat un ieri ce se propagă
oprește pentru totdeauna aceste vechi contururi:
mândru de imaginea lui, întregul pământ
ca în prima zi consimte să fie de-apururi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra eternității naturii și a vieții, contrastând cu efemeritatea existenței umane. Pământul, mândru de imaginea sa, consimte să rămână neschimbat, amintind de o viață simplă și neîntinată.