De la un timp mă vizitează moartea
Aproape zilnic la căderea serii,
Mi-apare-n prag, ministru al tăcerii,
Și-mi ia din mâini, încet, cu grijă, cartea.
Și stăm așa de fiecare dată
Până târziu, la ore matinale,
Doi cunoscuți ce pun tăcuți la cale,
În taină, o afacere-nsemnată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație stranie și familiară cu moartea, personificată ca un vizitator frecvent. Sugerează o acceptare tăcută a inevitabilului și o contemplare asupra efemerității vieții.