Radu Stanca – Vulpea

Poezie adăugată la recomandarea Lilianei Trif.Ca tânărul spartan ascund sub hainăVulpea furată-a timpului ce trece.Dacă mă mușcă tac și-ndur în tainăFără să tulbur lumea ce petrece.Glumesc nepăsător și râd cu hohotÎn timp ce ea își vâră colții-n mine,Simt sângele țâșnind cu mare clocotDar mă prefac că-s vesel și mi-e bine.Și mă voi mai preface-n continuareChiar … Citește mai mult

Radu Stanca – Numai Noaptea

Numai noaptea vino, când tăcereaSe lovește tainic de ferești,Când mă-nchid ursuz în încăpereaUnde stau și-aștept să te ivești.Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă,Dar s-a prins în curte, printre vreji,Numai noaptea vino, când se lasăO perdea de plumb pe ochii treji.Fluturând în urma ta eșarfeNegurile toate de pe lac,Fă să înceteze-aceste harfeCare ziua-ntreagă nu … Citește mai mult

Radu Stanca – Corydon

Sunt cel mai frumos din orașul acesta,Pe străzile pline când ies n-am pereche,Atât de grațios port inelu-n ureche,Și-atât de-nflorite cravata și vesta.Sunt cel mai frumos din orașul acesta.Născut din incestul luminii cu-amurgul,Privirile mele dezmiardă genunea,De mine vorbește-n oraș toată lumea,De mine se teme în taină tot burgul.Sunt prințul penumbrelor, eu sunt amurgul….Nu-i chip să mă … Citește mai mult

Radu Stanca – Trandafirul și Călăul

După ce capul ei frumos căzu,Omul cu gluga roșie, sclipitoare,Proptit de stâlp, din părul lung văzuUn trandafir căzându-i la picioare.Și ca lovit de-un trăznet nemilosCu mintea și privirile confuze,Îl ridică, fără să vrea, de josȘi-l apasă, însângerat, pe buze.Din clipa-aceea, zile, nopți la rând,El care-a dus la moarte nepăsându-iSute și zeci de suflete plângândPlânse amar, … Citește mai mult

Radu Stanca – Fata și Zmeul

Avea în brațe vipere,Și-n trupul zvelt un șarpe,Îl îndrăgeau frumoaseleCântând molcom din harpe.Dar domnul țării porunciCa celui ce-l dă gataFata mezină îi va fi,Cu tron cu tot, răsplata.Cruciș cad spadele acum,Și-n ochi mijește plânsul.Un trup se prăvălește-n scrum,Altul stă-nfipt pe dânsul.Dar fata-nmărmurită-n pragÎși rupe sânul, greul.« Vai, nu voinicul mi-a fost drag,Ci zmeul! »

Radu Stanca – De-Aș Fi Rege

De-aş fi rege-aş duce-o tot în chefuriŞi-aş întinde ospeţe noaptea toată,Dar pe cei cu care-aş face-o latăI-aş ucide-a doua zi în beciuri.Mi-aş vopsi picioarele cu roşu,Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,Când ogarul verde, când cocoşul..Şi din ţara mea şi-a frumuseţiiTuturor le-aş face câte-o parte,Încât veacuri multe după moarteM-ar cânta tâlharii şi … Citește mai mult

Radu Stanca – Invitație la o Artistă

Astăzi va fi la mine o serbare,Un tânăr zvelt va ține-o cuvântareDespre iubire, moarte, datorii.Și te întreb: nu vrei și tu să vii?,Nu vrei să fii de față, în bacantă,La cuvântarea lui interesantăȘi să dansezi apoi, aproape goală,Pe podiul ridicat anume-n sală?Eu, îmbrăcat în negru, cum seniori-sVoi recita ceva din „Ars Doloris”,Iar la sfârșit o … Citește mai mult

Radu Stanca – Despărțire

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădimCe-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastrăȘi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fimEu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră. O umbră o să stea mereu între noi doi,Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palmePe pieptul unei morți, și veșnic între noiVor crește … Citește mai mult

Radu Stanca – Biblică

La început a fost sărutulȘi el era pe gura ta..Depus pe gura mea sfinți văzduhul,Și lumea s-a născut atunci din duhulSărutului ce ne unea..Dar ape mari cuprinseră uscatulȘi noi muream tăcuți sub greul lor..Veni atunci o pasăre în zbor,Pasăre roșie, și AraratulSe înălță din mări biruitor..Iar noi ne-am ridicat cu el odatăSpre zarea nouă și … Citește mai mult

Radu Stanca – Sonet

Spuneai că niciodată n-o să piarăAcel minut – şi totuşi a pierit,Aşa încât mi-am zis că o să moarăŞi dragostea – dar, vezi, ea n-a murit.Şi chiar dac-ar mai trece-nc-o searăŞi multe alte-apoi, în şir sporit,Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.Va dăinui-ntre noi la nesfârşit.De-aceea pune-ţi mâinile pe poaleŞi-aşteaptă-mă sub geamurile tale.Eu voi veni cu … Citește mai mult