Spuneai că niciodată n-o să piară
Acel minut – şi totuşi a pierit,
Aşa încât mi-am zis că o să moară
Şi dragostea – dar, vezi, ea n-a murit.
Şi chiar dac-ar mai trece-nc-o seară
Şi multe alte-apoi, în şir sporit,
Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.
Va dăinui-ntre noi la nesfârşit.
De-aceea pune-ţi mâinile pe poale
Şi-aşteaptă-mă sub geamurile tale.
Eu voi veni cu tainice cununi.
Şi amândoi, căutând desăvârşirea,
Vom învăţa-mpreună că iubirea-i
Cea mai puternică din slăbiciuni.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea iubirii eterne, care sfidează trecerea timpului. Vorbitorul își exprimă convingerea că iubirea va dăinui, invitând persoana iubită să aștepte reîntâlnirea lor.