Versuri corectate și adnotate
Ai pus temelie în zidul flămândȘi trupul femeii și sufletul tău,Ca bivolii beznei, în goană trecând,Să nu-l mai doboare cu fruntea în hău.Manole, tu dăinui – mortar nevăzut –În rar, nelumesc ctitorit giuvaer.Și dacă sub aripa frântă-ai căzut,În turle mereu te înalți pân’la cer.
Spuneai că niciodată n-o să piarăAcel minut – şi totuşi a pierit,Aşa încât mi-am zis că o să moarăŞi dragostea – dar, vezi, ea n-a murit.Şi chiar dac-ar mai trece-nc-o searăŞi multe alte-apoi, în şir sporit,Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.Va dăinui-ntre noi la nesfârşit.De-aceea pune-ţi mâinile pe poaleŞi-aşteaptă-mă sub geamurile tale.Eu voi veni cu … Citește mai mult
De m-apasă gânduri negreși m-aruncă-n grele patimi,mă gândesc la ce-a fost.Iar strămoșii-mi vin aproapeși-mi arată că în viațătotuși încă am un rost.De-a clădi din vechi ruine,din cenușa veacurilor,din trecutu-ndepărtat,scutul nou și sabia tare,ochii oțeliți și aprigi,ca și brațul ne-nfricat.Umbre-mi sar în ajutorși dintr-un copil, fărâmă,acum cresc un vrăjitor.Cu doar o simplă vorbă,cu mâna-mi către cer,scol … Citește mai mult