Radu Stanca – Sonet

Spuneai că niciodată n-o să piarăAcel minut – şi totuşi a pierit,Aşa încât mi-am zis că o să moarăŞi dragostea – dar, vezi, ea n-a murit.Şi chiar dac-ar mai trece-nc-o searăŞi multe alte-apoi, în şir sporit,Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.Va dăinui-ntre noi la nesfârşit.De-aceea pune-ţi mâinile pe poaleŞi-aşteaptă-mă sub geamurile tale.Eu voi veni cu … Citește mai mult

Elena Văcărescu – Sonet

Ce năzuiesc în tine să aflu nu-i beție,Nici potolirea vrunui dor greu, nesăbuit.Vezi, mâna mea nu arde când mâna ta o-mbie,Nici fruntea-mi nu-i fierbinte când gura ți-a simțit.Eu nu știu dacă bolta-i de-azur sau plumburie,Căci ochii-mi mângâierea din ochii-ți n-au cerșit;Dar inima-mi, în preajmă-ți e-n dulce lenevie,De parcă tot ce-odată dorise s-a-mplinit.Neîndoios, mulți poate cerca-vor … Citește mai mult

Alexandru Vlahuţă – Sonet – Ce Mult Aş Vrea Să Mai Iubesc O Dată

Ce mult aș vrea să mai iubesc o dată,Să simt din nou a vieții primăvară,În drumul meu pustiu să mai răsară,Ca din povești, o zână adorată.Să scriu răvașe lungi, și-n orice searăSă trec pe la fereastra-i luminată,S-o văd la geam, cum umbra și-o arată,Și ore-ntregi s-aștept să-mi mai apară.Din ochii mari, privirea ei fierbinteAsupră-mi blând … Citește mai mult

Alexandru Vlahuţă – Sonet – Cât Ne Iubeam, Și Cum Credeam Odată

Cât ne iubeam, și cum credeam odatăCă-i un amor ce nu se va mai stinge,Că tot ce-n gândul nostru se răsfrângeE-o lume veșnică și-adevărată!De multe ori, dorința de-a te strângeLa piept, mai caldă, mai pasionată,Îmi deștepta o grijă-ntunecată:„Când voi muri…” și tu-ncepeai a plânge..Poveste-i azi, și nici măcar nu-i tristă,Căci totul s-a sfârșit pe nesimțite;Nici … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XLII: Că Tu o Posezi Nu-i Singura Mea Jale

Că o posezi nu-i singura mea jaleCu toate c-am iubit-o cât de cât;Că ești al ei e marea supărare,O pierdere ce doare mult mai mult. Tâlhari de-amor, de-aceea vă iert eu:Tu c-o dorești, știind că-mi este dragă;Ea că mă-nșeală, tot de dragul meu,Lăsându-l pe-al meu prieten să o aibă. Dacă te pierd, iubita mea câștigă,Pierzând-o, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul LXXVI: De Ce E Versul Meu Atât de Plat

De ce e versul meu atât de plat,Lipsit de prospețime și variații?De ce, cu timpul, nu am adoptatMetode noi și stranii combinații?De ce aceleași lucruri scriu mereu,Păstrând același stil, știut prea bine,Iar fiece cuvânt spune că euL-am scris, și că provine de la mine?O, află, despre tine scriu cu drag,Tu și iubirea-mi sunteți țel. FirescE … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul LXXXV: Limba Mea Tăcută Se Abține

Politicoasă, limba mea se-abține,În vreme ce bogate compilațiiTe laudă meșteșugit, în rimeDe muze inspirate și de grații.Am gânduri bune, alții doar cuvinte,Și, ca un cleric, încă strig ”Amin”La imnurile ție oferiteDe fini maeștri-n metru și-n ritm.Când ești slăvit, eu spun ”Așa-i, așa”,Laudelor le adaug altele noi;Dar asta-n gând, încât iubirea meaE mai presus de verbul … Citește mai mult