Poezie adăugată la recomandarea Lilianei Trif.
Oare-ai fost ciută – acum câteva veacuri
Sau pentru ce-ți sunt gleznele așa zvelte,
Jivina mea, vânată-n veacuri celte
Și-adusă din păduri în vechi iatacuri?
Oare-ai fost val împins de alte valuri
Sau vânt ușor pe care-alt vânt îl bate,
De-ți sunt atât de moi și legănate
Plimbările sub largile portaluri?
Sălbăticiune prinsă-n negre cuiburi,
Când umbli, tu parcă dezmierzi pământul…
Nu vrei să-mi calci și mie azi mormântul
Și-odihna mea cu pasul tău s-o tulburi?…
Sensul versurilor
Poezia explorează o conexiune mistică cu natura, adresându-se unei creaturi (ciută) ca și cum ar fi o reîncarnare a trecutului. Vorbitorul își dorește ca această creatură să-i tulbure odihna eternă, sugerând o fascinație pentru moarte și o dorință de a rămâne conectat cu lumea.