Versuri corectate și adnotate
Născut, pus anume-aPrivi și vedea,Din turn treier lumea,Mă bucur de ea,Mă uit în albastru,În preajmă distingȘi lună, și astru,Și ciută, și crâng.Văd astfel de-a rându-miPodoaba din veac;Și toate plăcându-miEu însămi mă plac.Tu, ochi preaferice!Ce-ai strâns, ca prinos,A fost, orice-ai zice,Atât de frumos!
Simt că mi te scurgi printre degeteCa o acuarelă scăpatăDe mâna unui pictor neglijentÎn Marea Neagră sau Roșie sau mai știu eu careȘi strâng din pumni dar tu continui să te scurgiCu-aceeași perseverență diabolicăIar degetele mele nu mai au puterea și poate nici voințaPentru a te reține între ele.Fântână secată suntDin care scoți cu ciutura … Citește mai mult
Poezie adăugată la recomandarea Lilianei Trif. Oare-ai fost ciută – acum câteva veacuriSau pentru ce-ți sunt gleznele așa zvelte,Jivina mea, vânată-n veacuri celteȘi-adusă din păduri în vechi iatacuri?Oare-ai fost val împins de alte valuriSau vânt ușor pe care-alt vânt îl bate,De-ți sunt atât de moi și legănatePlimbările sub largile portaluri?Sălbăticiune prinsă-n negre cuiburi,Când umbli, tu … Citește mai mult
O, ciută, -n ochi, cât codru aice, -n umbra lui, te cheamă,câtă încredere și, vai,câtă-mai teamă, -.Având, drept armă, doar frumosultău salt, primejdia s-o-nfrunți;ceea ce nu trece de osulneștiutoare-i tale frunți.
Stă ciuta neagră între stânci, afară.Cine-mi va săruta gura amară?Cine-mi va săruta gura amară?Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.Vrea botul către mine să-l întindă,Vrea botul către mine să-l întindă.Miroase buzele-i a iarbă crudă,O strig în șoaptă, nu vrea să m-audă,O strig ușor, tot nu vrea să m-audă.Aleargă aprig cineva spre mine,Prin viscol și prin zloată albă vine,Prin … Citește mai mult
În marea trecere.Soarele-n zenit ține cântarul zilei.Cerul se dăruiește apelor de jos.Cu ochi cuminți dobitoace în trecereîși privesc fără de spaimă umbra în albii.Frunzare se boltesc adâncipeste o-ntreagă poveste.Nimic nu vrea să fie altfel decât este.Numai sângele meu strigă prin păduridupă îndepărtata-i copilărie,ca un cerb bătrândupă ciuta lui pierdută în moarte.Poate a pierit subt stânci.Poate … Citește mai mult
De săptămâni un roșu cerb prigoanași-o-nțețește. Ciuta-i printre ruguride corni, zdrobește în copite struguriși piere în făget. S-aude goana.Prin brume, cerbul, de imbold și visuric-un răget cearcă să se mântuie.Dar ciuta dispărută-l bântuie.Sublimul foc îl mână spre abisuri.De sete ars, cum tremură în totulajuns la iezer – cerbul! Dar abiaatinge apa mulcomă cu botul.Din luciul … Citește mai mult