Minune clară, cosmică făptură,
minuscul, candid soare vegetal,
tu, candelă de aur, tu pocal,
cu sânge dulce și lumină pură.
Sinteză-a universului astral
mi-ești sfânta, marea cuminecătură,
când taina-ți vie mi-o topești în gură,
cu limpede-adevăr de cald cristal.
N-ai, pentru mine, lacăte secrete,
în reci mistere nu te-nchizi nicicum –
Din flăcările-ascunselor planete.
păstrezi văpăi ce nu se schimbă-n scrum,
și-ntreagă mi te dai cumplitei sete
în coajă, – n miez, în sâmbure, – n parfum.
Sensul versurilor
Piesa celebrează piersica ca pe o minune cosmică și o metaforă a purității și a frumuseții. Fructul este văzut ca o ofrandă divină, o sursă de adevăr și o satisfacție a setei spirituale.