Ziua s-a scurs, umbrele călătoresc prin lume.
Este timpul să merg la râu
și să-mi umplu ulciorul cu apă.
Aerul este neliniștit din pricina murmurului apei
care mă cheamă. Voi merge acolo în mâhnitul amurg.
Nimeni pe singuraticul drum. Vântul se înalță.
Un fior se târăște pe apa fluviului.
Nu știu dacă am să mă mai întorc.
Nu știu ce întâmplătoare întâlnire… Acolo, aproape de vad,
omul necunoscut cântă din lăuta sa.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spre un râu la amurg, cu un sentiment de presimțire și incertitudine cu privire la viitor. Protagonistul se simte atras de apă, dar este conștient de un pericol potențial, simbolizat de întâlnirea cu un om necunoscut.