Versuri corectate și adnotate
7.Cântul meu n-are podoabeȘi nici straie de la piațălângă sunetele oarbeȘoapta Ta nu-mi va da viață.Risipit fără de mineȘed de pasul Tău alăturiȘi de fală mi-e rușineCe și-o poartă-n el poetul.Lasă-mi traiul în modesteAdevăruri ca să fieCa și fluierul de trestiiCe îl umpli-n melodie.
M-ai făcut nemărginit – aceasta a fost bucuria ta.Acest caliciu fragil neîncetat îl goleștiși neîncetat iarăși îl umpli cu viață proaspătă.Acest mic flaut de trestietu l-ai purtat peste dealuri și văiși-ai înălțat dintr-însul cântece veșnic noi.La atingerea nepieritoare a mâinilor taleinima mea își depășește cuprinsulși se risipește în revărsări de negrăit.Darurile tale nenumărate, cum le-aș … Citește mai mult
Noaptea mea s-a scurs pe un culcuș de durere,și ochii mei sunt obosiți.Inima-mi e grea și nu este încă pregătităsă întâlnesc dimineața încărcată cu toate bucuriile sale.Trage vălul pe această lumină prea goală,îndepărtează de mine această străfulgerare, acest dans al vieții.Fie ca mantia întunericului să mă acopere cu faldurile sale,și chinul meu, pentru o clipă, … Citește mai mult
Infinit creat sunt, Doamne,Așa hotărî Cuvântul,Sunt un vas golit în toamnePrimăvara împlinit el.Micul fluieraș din trestiiL-ai purtat pe deal și valeMelodie de povesteIar și iar cântai în cale.Inima-mi ușor atinsăDe iubirea palmei sfinteCând se simte-n teamă strânsă,Când se umple de cuvinte.Darurile Tale sacreVin prin degetele-Ți fineCând obrazu-mi râde-n lacrimi,Când plâng lacrimi de lumine.Secolele pământeșteTrec prin … Citește mai mult
Inima mea, pasăre din sălbăticieși-a găsit cerul în ochii tăi.Ochii tăi sunt leagănul zorilorOchii tăi sunt împărăția stelelor.Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăiLasă-mă să mă înalț în aceste două ceruriîn uriașa lor singurătate.Lasă-mă doar norii să le spintecsă le-mprăștii vâsliri de aripiîn strălucirea lor plină de soare.
Cinci.Un pumn de țărână putu să-mi ascundă semnul tău,când nu-i cunoșteam înțelesul.Acum, fiind mai înțelept, îl citesc în toate celece-l tăinuiseră mai înainte.El e zugrăvit pe frunzele florilor;în stropi îl aruncă valuri din spuma lor;dealuri îl poartă sus pe vârfuri.Întorsesem fața mea de la tine,de aceea citii întoarse semneleși nu pricepui înțelesul lor.
În străfulgerarea copleșitoare a unei clipeam văzut măreția creației tale dându-mi viața– creație străbătând atâtea morți,și din lume în lume.Eu plâng pe nedemna mea viață, când văd că eaeste prada orelor fără însemnătate– dar când o văd în mâinile tale,eu știu că ea este prea prețioasăpentru a fi risipită printre umbre.
Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,ci să le îndur fără teamă.Să nu cerșesc alinarea durerii mele,ci inima s-o birui.Să nu caut tovarăși pe câmpul de luptă al vieții,ci să mă încred în tăria mea.Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.Nu îngădui … Citește mai mult
Sunt dornic să îți spun cuvintele cele mai adânci pecare doresc să ți le spun.Nu îndrăznesc – mi-e teamă de râsul tău.Iată de ce-mi râd de mine și fac să izbucnească tainamea în mii de glume.Nesocotesc chinul meu de teama de a nu mi-l nesocotitu.Sunt dornic să îți spun cuvintele cele mai simțite –pe care … Citește mai mult
10.Iată Calea ce îți poartăPașii Tăi într-o mâhnireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Vrând să-nchin ființa-mi toatăNu ajung la împlinire –Treci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Semeția n-are poartăUnde-n haine de smerireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.Inima-mi nu vrea să-mpartăCalea Ta când cu IubireTreci prin cei mai fără soartăNecăjiți în oropsire.