Vorba ta e simplă, maestre,
nu însă a acelora care vorbesc despre tine.
Înțeleg glasul stelelor tale și tăcerea pomilor tăi.
Știu că inima ar vrea să mi se deschidă ca o floare;
că viața mi s-a adăpat la un izvor tainic.
Asemenea unor păsări din țara solitară a zăpezii,
ademenite de căldura primăverii,
zboară cântecele tale în jurul inimii mele,
vrând să-și facă în ea cuiburile;
iar eu sunt mulțumit în așteptarea anotimpului vesel.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de contemplare și acceptare a vieții, asemeni ciclurilor naturii. Vorbitorul găsește înțelepciune în simplitate și se lasă învăluit de cântecele subtile ale existenței, așteptând cu seninătate vremuri mai bune.