Când slova în veșmânt de sărbătoare,
Semeață părăsește simțământul,
Gândirea-i cumpănește-n drum avântul,
Iar inima îi dă aripi să zboare.
Cum prinde rădăcina în pământul
Udat de ploaia binefăcătoare,
La fel dezbobocește ca o floare
Și fapta, când plămada e cuvântul.
Dar când acestea toate împreună
Pornesc din pervertire și din ură,
Cu zornăeli și împroșcări de trombă,
Se schimbă adevărul în minciună,
Și doar nerușinarea-i e măsură,
În timp ce sufletul cinstit, sucombă.
Sensul versurilor
The poem explores the contrast between words and actions that originate from pure intentions versus those born from malice. It highlights how truth can be twisted into lies when driven by perversion and hatred, leading to the downfall of honest souls.