Petru Marinescu – Măști
Când slova în veșmânt de sărbătoare,Semeață părăsește simțământul,Gândirea-i cumpănește-n drum avântul,Iar inima îi dă aripi să zboare.Cum prinde rădăcina în pământulUdat de ploaia binefăcătoare,La fel dezbobocește ca o floareȘi fapta, când plămada e cuvântul.Dar când acestea toate împreunăPornesc din pervertire și din ură,Cu zornăeli și împroșcări de trombă,Se schimbă adevărul în minciună,Și doar nerușinarea-i e … Citește mai mult