Poeților Virgil Mazilescu și Daniel Turcea.
Stăm la o masă așternută cu amurg de coniac
printre picioarele noastre aleargă animale teribile
dar numai în zori ucidem tigrul acum
pândim armonia cuvântului carnea sa
e mentă smochină ori smirnă și iată
că pământul ne slăvește pe toți
de ce să ne mănânce vulturul acela
o și e vară și toamnă și iarnă și încă
ne aflăm în acest carusel dar nu vă speriați
toate drumurile duc mâine la râul
care ne spală moartea adunată pe față
și desigur vom fi
treflă pe treflă
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de viață, moarte și spiritualitate, folosind un limbaj poetic și metaforic. Sugerează o călătorie ciclică și o purificare finală.