SONET.
Pe masa neagră roșia tulipă
ne-ascultă de-o-ntreagă după-amiază,
și, surdomută, parcă ne sfidează
cu eleganța-i nestereotipă.
Pulverizează mută peste noi
din statica-i perfecțiune gravă,
fără parfum, o liniște bolnavă
ca zborul unei păsări cu aripile moi.
Stăm față-n față, pofta cu flămândul.
Minciuna simt încet cum se-nfiripă
din schimbul mut al gândului cu gândul,
să facă umbră adevărului de-o clipă,
și te implor, pe Eros invocându-l,
nu mai roși, iubita mea tulipă!
Sensul versurilor
The poem explores a silent, tense moment between two lovers, symbolized by a red tulip. The speaker senses deception growing between them, overshadowing the truth and pleading with their beloved to stop blushing, revealing their guilt.