Un chip la ceas de asfințit,
un leagăn între veștedele frunze-ale zilei,
o mireasmă de ploaie
fără pic de lumină,
izvorul undei din adâncul apei,
oglinda vie a oglinzii sparte,
un chip în ale tăcerii balanțe,
o piatră printre alte pietre,
printre pâlpâirile ultimelor lumini ale zilei,
un chip asemenea tuturor chipurilor pe care le-am visat.
Sensul versurilor
The poem reflects on the ephemeral nature of existence, comparing a face to fleeting moments in nature and the passage of time. It explores themes of reflection, mortality, and the search for meaning in the ordinary.